M-am tot gândit cum să fac să transpun ȋn cuvinte explicând mecanismul din spatele felului in care comunică copilul meu.
Avem mare noroc că A a vorbit binişor incă de mic, drept pentru care am fost tare surprinsă să constat ȋn urma evaluarilor că de fapt el are ecolalie. Acum ştiu că“şi ce dacă”, mai ales că plasează foarte bine ȋn context expresiile pe care inițial le invăța pe de rost (ȋn special de la mine). Aşa că m-am adaptat imediat şi incerc sa-I vorbesc in termeni de “critic literar”şi nu alta.
Să auzi un copil de 6 ani folosind expresii de genul”că tot venii vorba”,”mai cu seama” e pe cât de amuzant pe atât de fascinant. Asta până când la oboseală sau furie trânteşte câte un Gestalt care te lasă fără grai:” N-am să protejez planeta”, “Am să-mi bag mâna ȋn fund si la p…artea intimă pe stradă”. Cu alte cuvinte (tot ale lui): “Am să fac tot ce mi-ai spus tu vreodată sa nu fac”, că, deh, om sunt şi nu pot aplica tot timpul principii Floortime şi ton fără afect cand face cate o boroboață şi incă mă mai pierd ȋn explicații lungi şi raționale, sau “polemici”, deşi ştiu că ȋn cazul lui, tactica ce functionează e alta.
De cateva luni, A traversează acea perioadă dulce din etapa de dezvoltare a oricărui copil ȋn care-şi exprimă tandrețea. Si mă lesină felul unic ȋn care o face.E pentru prima dată când dă ȋmbrătisări (şi simțim că sunt pe bune şi din inițiativa lui exclusiv (multumesc Ovidiu Platon pentru perspectiva de autist adult asupra gesturilor si manifestărilor de afecțiune). Ce bucurie primim acum ca i-am respectat ritmul, cerut acordul pentru fiecare pupic şi că ne-am oprit de tot din gesturi de afecțiune când am simțit că de fapt lui nu-i fac plăcere atingerile, mângâierile ȋn păr, imbrățisările.
Cum puştiul semănă cu maica-sa şi la argumente şi la cuvinte e as, declarațiile lui de dragoste sunt incântătoare. Sigur,“altfel”, le ințelegi numai dacă ştii contextul, ȋl cunoşti pe el, te apropii de cum vede lumea (măi si ce frumos o conturează ȋn mintea lui), dar eu mă bucur de ele şi-l ascult “cu lumină ȋn ochi”,cum mă descrie ȋnsuşi autorul replicilor de mai jos.
- Aşadar, mă trezesc intr.-o seară ȋnainte de somn (atunci e cel mai afectuos) că-mi declara “mami, imi place forma ta”. Şi am ştiut din prima secundă ce vrea să zică.De ceva vreme e mare iubitor de planete,stele, galaxii şi tot ce inseamnă spatiul cosmic. Şi mereu când are o pasiune, o discutăm ca la carte “Mami, ce-ți place cel mai mult la stele?”…”Păi, imi place forma, culoarea şi lumina”,zic eu. Ei bine, iată , piticului ii place forma mea…Cam rotunda de cateva luni incoace, dar zău, dacă nu mă simt eu cea mai frumoasă mămică din Calea Lactee.
- Tot din categoria “cosmica” primesc intr-o altă seară si ”te iubesc , luna mea strălucitoare, luna mea frumoasă, cea mai frumoasa dintre toate lunile planetelor”…fara cuvinte, am ramas.
Acum,dacă nu ştiți despre spațiul cosmic ,vă spun eu că 6 dintre cele 8 planete din sistemul solar au luni ( adica sateliți naturali), dar luna, satelitul natural al Pământului e cea mai frumoasa desigur…si aceea sunt eu, intelegeți?
- “Mami, miroşi a inimioara de catifea”…uau! Sigur că era intr-o seara când făcusem o baie cu spumă (nu proprie, cum mi se mai intâmplă) şi ulei aromatic, mă dădusem cu cremă de corp şi un strop de parfum, dar n-am ştiut, zău, ca eu sau oricine altcineva ar putea mirosi ca o inimioara. Ce bine că am de la cine să ȋnvăț despre mine.
- « Eşti o galaxie de iubire”…cred că orice adăugire e de prisos.
- “Uite,mami, te imbrățişez cum imbrățişează Pământul Luna”, asta e dintr-un desen din una din cărțile lui cu planete in care cele doua chiar se ȋmbrățişază având schițate nişte “mâini” cu care se cuprind una pe alta
- “Ce cu iubire esti”…asta este “mantră”pură. Nu ne-ar strica, nouă celor mari să ne adresăm pe lângă clasicul”la mulți ani, succes, o zi bună etc. “ şi cu urarea ”sa fii cu IUBIRE”.
- “Luminoasa mea”…tot cu Luna mă asemăn.
- “Eşti norişorul meu pufos” şi continua să tot ȋşi amintească şi să povestească despre norul roz de pe tortul meu de 40 de ani, aşezat deasupra unui unicorn ( nu comentez aici contextul şi potrivirea temei cu vârsta).
- ȋn fiecare seară avem un ritual ȋnainte de somn de povestit despre ziua ce a trecut, de « chemat ȋngeraşul care ne veghează somnul » la finalul căruia ȋi spun”te iubesc până la Doamne Doamne şi ȋnapoi” , iar el acum 2 zile imi spune” adică mă iubeşti până la locul despre care cântă Amir”( Amir are printre altele o melodie care se numeşte « Paradis »)…
Pe lângă toate astea , copilul mângâie cu manuța lui mica planeta Jupiter din cartea lui preferată, ca să o facă să se simtă mai bine, căci ştie acum că Jupiter are “o mare pată roşie”, care e de fapt o furtună permanentă ce datează de peste 300 de ani şi că “trebuie să-i fie tare greu să ȋnfrunte asta”. Complimentează Luna de pe cer spunând despre ea că e senină şi luminoasă şi are cea mai sinceră privire din Univers când face toate astea.
Draga A, am sa mă rog la Cel de Sus, să-ți păstrezi mereu inocența asta ȋn suflet. Lumea are nevoie de iubire…Şi pentru tine lumea este şi dincolo de oamenii din ea.Mi-ar plăcea să ştiu că peste ani, o să iubeşti tot aşa neȋnfricat pe cine sau ce vei considera tu că merită ( mă ocup eu până atunci să te ajut cât pot cu criteriile de selecție, tinând cont mereu de ceea ce e important pentru tine). Uite, asta e o cale către o lume mai buna. Cu oameni ȋn ea care ȋşi iubesc viața, meseria, familia, planeta…Ce lectțe ȋnsemnată ȋmi dai. Iti multumesc.