Sunt Ralu, o “uzină de gânduri” de când mă știu, gânduri pe care în sfârșit am curajul să le așez în scris. Se spune că așa le “vezi” mai limpede și zău că vreau să “văd” cum o fi să ai gânduri clare ce stau într-o ordine din care le va fi mai greu să nu-ți dea pace.

Sunt un amalgam de roluri, dar incerc să ascult de regula nescrisă care spune să nu mă identific cu nici unul din ele în totalitate: mama lui Andrei (un autist minunat de aproape 6 ani), soră, fiică, nepoată, prietenă, colegă, susținător înfocat pentru acceptarea diferențelor la nivel social, angajatul unei companii, mare amator de dulciuri, călătorii, vin bun și filme “cu mesaj”.

Nu știu ce vreau să devină “Le Petit Prince”, am doar incredere în ce-am simțit într-o zi de vară când mi-am dorit un domeniu de blog care să se numească fix așa și odată ce l-am găsit, l-am și cumpărat, nici la pantofii colorați la reduceri nu am fost atât de sigură in achizitia mea vreodata. Asta dupa ce pe pielea mea asezasem deja finalul povestii tatuajului cu personajul in cauza, despre care prietenii m-au tot auzit vorbind in ultimii 10 ani.

“Micul Print” si toata povestea lui Saint-Exupery ilustreaza asa bine felul in care vede Andrei lumea, incat ma voi stradui sa scriu cat mai mult despre asta. Ar fi pacat sa nu se afle in jur, ca daca deschizi ochii larg, poti afla o perspectiva uneori magica a tot ce te inconjoara.

Va deschid asadar, usa “casei” mele si va doresc calatorie placuta cu fiecare articol in parte.